METODE DE DEPOZITARE A CEREALELOR
Cerealele pot fi depozitate în trei moduri:
- Depozitare vrac pe podea
- Depozitare în silozuri din beton
- Depozitare în silozuri metalice
Aceste metode de depozitare diferă prin funcționalitate, fiecare având avantaje și dezavantaje specifice.
Depozitarea vrac pe podea oferă condiții de stocare continue, provoacă daune mecanice minime semințelor și permite păstrarea separată a loturilor de materii prime. Dezavantajul constă în lipsa curățării mecanizate, deoarece materia primă este stocată liber, ocupând suprafețe mari, ceea ce face dificilă automatizarea. Cu toate acestea, metoda este potrivită pentru depozitarea pe termen lung, în special pentru porumb și culturi oleaginoase.
Silozurile din beton reprezintă o soluție fiabilă pentru stocarea temporară și pe termen lung a cerealelor. Acestea oferă o bună izolație termică, protejând calitatea materialului stocat indiferent de condițiile meteorologice. Totuși, frecarea cu pereții și baza silozului poate duce la creșterea proporției de particule zdrobite. De asemenea, întreținerea acestor silozuri este complexă.
Silozurile metalice sunt cele mai moderne și sunt disponibile într-o varietate de tipuri și dimensiuni. Acestea permit ventilarea, monitorizarea calității stocării și integrarea cu diverse echipamente compatibile. Silozurile metalice oferă o capacitate flexibilă, adaptabilă în funcție de volumul materialului. Principalul dezavantaj este izolarea termică redusă — cerealele nu sunt protejate eficient de temperaturile extreme, ceea ce poate duce la formarea condensului pe pereții interiori. Din acest motiv, silozurile metalice sunt mai potrivite pentru stocare temporară sau ca puncte de acumulare.
Tehnologii de depozitare a cerealelor în funcție de conținutul de umiditate
Pentru producătorii de nutrețuri combinate peletizate, determinarea conținutului de umiditate al materiilor prime este esențială. În funcție de umiditate, materiile prime se clasifică în uscate, umede sau crude, iar tehnologia de depozitare se alege corespunzător.
Cerealele uscate au un conținut de umiditate sub standardul culturii respective. Pot fi depozitate vrac, în buncăre sau conservate. Pentru menținerea prospețimii se utilizează: aerare, ventilare, sterilizare, răcire și tratamente. Acest tip de stocare este adecvat pentru cereale alimentare, tehnice, pentru sămânță sau pentru furajare.
Cerealele umede depășesc standardul de umiditate cu 2–3%. Acestea sunt introduse în silozuri sau conservate prin etanșare, utilizând metode de răcire sau conservare chimică. Nu sunt recomandate pentru producția de semințe. Cerealele crude au un conținut de umiditate cu peste 3% peste nivelul admis. Se conservă exclusiv prin etanșare — naturală sau chimică — și sunt destinate furajării directe a animalelor.
Pierderi de boabe în timpul depozitării
Calitatea cerealelor se modifică în timp, iar greutatea și volumul acestora pot scădea. Acest fenomen este cauzat de evaporarea umidității și respirația semințelor, procese care declanșează schimburi de gaze. Uscarea și procesarea influențează de asemenea greutatea. Pierderile variază în funcție de cultură: porumbul poate pierde până la 120 kg/tonă în șase luni, iar grâul în jur de 70 kg/tonă.
Metode de menținere a calității
Pentru a controla procesele naturale din masa de cereale, se aleg metode în funcție de starea actuală a acestora și de scopul final.
Metodele includ:
- Aerarea
- Ventilarea
- Răcirea
-
Dezinfectarea chimică
Aerarea este utilizată pentru depozitarea la sol. Aceasta implică ventilarea pasivă a depozitului de cereale sau dirijarea activă a fluxului de aer. Aceasta se face pentru a curăța aerul de gazele și alți produse de descompunere (CO , etilenă, vapori de apă) emise de masă. Procedura este deosebit de necesară în cazul în care depozitul nu este echipat cu un sistem de ventilație.
Ventilarea presupune trecerea curenților de aer prin masa de cereale pentru a o răci sau a o usca. Ventilația pentru uscare este utilizată numai dacă umiditatea reală a boabelor depășește umiditatea de echilibru.
Răcirea este o ventilație activă cu aer rece uscat. Scopul este de a crește rezistența biologică a cerealelor, de a prelungi durata de depozitare a acestora și de a elimina dăunătorii și microorganismele nedorite. Răcirea se realizează prin trecerea aerului răcit prin materia primă sau prin trecerea materiei prime prin axul de răcire al unui uscător de cereale.
Dezinfecția chimică se realizează folosind substanțe chimice active care ucid sau suprimă activitatea dăunătorilor. Această metodă destul de radicală este utilizată, în special, pentru tratarea semințelor înainte de însămânțare.
În concluzie, se poate afirma că cerealele pot fi depozitate în orice stare - de la uscate la crude. Păstrarea se realizează folosind atât conservanți chimici, cât și conservanți naturali. Conservanții naturali includ substanțele formate în materialul umed în timpul etanșării - etanol, dioxid de carbon, acizi și uleiuri esențiale. Conservanții chimici includ acizi minerali și organici, gaze inerte.
Prin alegerea metodei adecvate, în funcție de cultură și starea materiei prime, este posibilă păstrarea cerealelor de înaltă calitate pentru perioade îndelungate.
